Se foloseste ceata existenta impreuna cu resturile organice si anorganice aduse de vant pe pajiste, cu rol de vibrare a suprafetei dominante.
Se transforma in alb-negru.
In incercarea de a evita cliseul cad direct in el.
Trebuie sa imi fac cliseele mele, sa trec prin toate fazele ca sa ma pot uita apoi in urma.
Savurez lent momentul ca pe o bomboana fondanta intr-o zi lenesa de duminica. Fara regrete. Cu un vag sentiment de automultumire.
Mi-a reusit. Marele avantaj al cliseelor este acela ca, in general, ele ies fara prea mare efort si aduc satisfactie imediata.
In restul timpului sunt chinuit de tot felul de indoieli care invariabil ma macina.
Campul cu vacile lui intreup acest dialog surd cu mine insumi.
Reusita cliseului este aducatoare de liniste.
Vacile nu au nici o vina! Nu stiu daca sa-ti recomand sa incerci porci data viitoare. Poate ca nu. Pisicile sunt deja pe lista de forbidden, poate sa incerci cu animale exotice...girafe. Da, girafele sunt solutia! Usor sleampete in aparitie, iti vor arunca in desuet cliseismul. O sa simti o vreme tristetea unei lipse si apoi vei fi iar vesel. Poate prosteste. Pana realizezi ca ai intrat in alt cliseu. Dar o scara chiar daca are treptele asemanatoare se poate spune ca ele totusi difera prin inaltime (si daca urci si daca cobori). Daca aluneci si cobori frenetic, e posibil sa nu-ti mai dai seama de trepte. Le simti doar in noada.
RăspundeţiŞtergere